Plagiatul în epoca Google. Reluare :)

În urmă cu cinci luni, publicam în România literară un “denunţ”. Găsisem pe internet un articol care prelua ad litteram mai multe fragmente dintr-un articol al meu despre dosarele lui Dimov din Arhiva CNSAS, pe care l-am publicat în 2011, tot în România literară.

Pentru că pe site-ul României literare lectura articolului “denunţ” este foarte dificilă, încarc aici versiunea sa tipărită, pentru uzul generaţiilor viitoare:

Plagiat Ecaterina Pavel

Redacţia României literare mi-a trimis atunci dreptul la replică primit din partea dnei Pavel, un text foarte lung din care citez:

“Greșeala, pe care mi-o asum, este că, în momentul sistematizării, lucrând cu fișe, fișiere și notițe multiple, am selectat și unele citate din articolul dumneaei. Presupun că, din cauza volumului mare de muncă (peste 5.000 de file de dosare CNSAS și alte lucrări), mi-au scăpat trei fraze ale sale pe care, probabil, fie am vrut să le citez (nu să le plagiez), fie am omis să le șterg și nu am realizat că nu îmi aparțineau, dat fiind faptul că nu aveau valoare critică sau interpretativă, ci pur descriptivă. Proporția acestora este de 1,4% din text. Este o greșeală pe care mi-o asum, pentru care îi cer scuze, dar cred că e evident că, dacă intenția mea era de a plagia, nu o mai și citam pe dna Corneanu în articolul meu.”

Textul integral este aici: Ecaterina Pavel Drept la replica

Pentru că greşeala (pe jumătate 🙂  ) recunoscută e pe jumătate iertată, nu am mers mai departe cu povestea asta, după cum promiteam la sfârşitul articolului din Rom lit.

Pentru că rămâne, totuşi, şi o jumătate neiertată, urc astea aici de dragul lunilor de arhivă, fişat, transcris, selectat material, ordonat şi scris pe care le-a presupus acel articol.

Luminita Corneanu

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.