Home

M-am născut cam la trei luni după cutremurul din ‘ 77 într-un sat din Dolj, Moțăței. Maică-mea fugea de spitalul din Craiova, dar după o săptămână tot acolo a ajuns cu mine. A fost ceea ce se cheamă un început cu stângul. Pe urmă, mi-a mers ceva mai bine.  Am locuit până la 31 de ani în Craiova. Acum stau în Bucureşti.

Când eram într-a doua, ne-a întrebat învățătoarea ce vrem să fim când o să ne facem mari și pe loc am decis că vreau să fiu profesoară de română. Cum nu mi-am schimbat părerea despre chestia asta decât după ce-am dat cu capul de prag până nu mai era loc de cucuie, în 1991 am intrat într-a noua la Liceul „Elena Cuza”, la clasa de filologie-istorie. A urmat Facultatea de Litere din Craiova, română-franceză.

La un moment dat mi s-a părut că pot să scriu despre cărți. De fapt, nu mi s-a părut mie, dar asta e o poveste pe care am s-o scriu altă dată. Cert e că în 2003 îmi apărea în  revista „Mozaicul” din Craiova prima recenzie. De-atunci, oameni generoși m-au încurajat și am tot scris. S-au adunat între timp niște texte. Aici am selectat bucăți despre cele mai dragi cărți, publicate prin reviste culturale, şi am adăugat texte scrise special pentru blog.

Dar să nu mă iau cu vorba. Despre mine. Am fost redactor la „Mozaicul”, „România literară” și „Luceafărul de dimineață”, secretar general de redacție la „Mozaicul”, profă de română timp de 9 ani și funcționar public timp de şapte (până acum). Am un doctorat în litere, și de vreme ce sunt doctor, da, știu să fac și injecții.

Altminteri, teza a fost despre Leonid Dimov și a apărut la Cartea Românească sub titlul “Leonid Dimov. Un oniric in Turnul Babel“. Cartea a primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor şi al revistei “Tiuk!” şi a fost nominalizată la secţiunea “debut” a Premiilor “Observator cultural” din 2015 şi la Cea mai bună cartea a anului (nonficţiune) la Gala Industriei de carte “Bun de Tipar” din anul 2015. 

 

3 thoughts on “Despre mine

  1. Si cat de frumos ar fi fost daca odata cu doctoratul ti-ai fi pastrat si aia 7 ani, si nu ai trece cu capul sus pe langa fosti colegi pe care astazi te faci ca nu-i vezi.

    • Dragă Corina,
      Îmi pare rău dacă am făcut aşa ceva, dar ai putea să iei în calcul că poate nu te-am recunoscut … Tocmai ce am avut intalnirea de 20 de ani cu colegii de liceu si pe doi dintre ei i-am recunoscut dupa o ora. Un el şi o ea. Unul a slabit, altul s-a îngrăşat. Regret că nu am nici măcar prezumţia de nevinovăţie… Am fost colege în…?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s