Milionarii timpului. Poeţi maghiari contemporani, Editura Arcuş, 2006
Mă întreb cum ar suna în urechile publicului român afirmaţia că unii dintre cei mai buni poeţi din România sînt unguri. Sau secui. Ei bine, sînt. Veţi găsi în antologia de la Arcuş cinci poeţi – Bogdán László, Fekete Vince, László Noémi, Lövétei Lázár László, Sántha Attila – de un talent, o erudiţie şi un bun gust pe care uneori zadarnic le căutăm în volumele de poezie ale congenerilor români. Versiunea românească, aparţinînd lui Romulus Bucur, Caius Dobrescu, Doina Ioanid, Alexandru Muşina şi Răzvan Ţupa, este rezultatul a două sesiuni de traducere colectivă, realizate în cadrul unui program al Centrului Cultural „Arcuş” din Harghita. Ocazie pentru cititorul român de a face cunoştinţă cu aceşti poeţi remarcabili, cu identităţi atît de bine închegate, cu voci atît de clare şi de personale, încît devine imposibil să vorbeşti la general despre „poeţii maghiari” adunaţi în această carte.
Sunt, de fapt, cinci individualităţi foarte puternice, care ar merita fiecare cel puţin cîte un volum distinct în româneşte, dacă nu o traducere integrală. Iată, pour la bonne bouche, o micro-antologie express, într-o selecţie absolut subiectivă: „Cuşca mea se-nvîrte. Se nvîrte/ în noaptea nebuniei.// Poate că ăsta-i Edenul” (Bogdán László), „Prosteşte-te, veseleşte-te,/ În urma ta şi-aşa-i năpraznica/ Moarte deci întoarce-te întoarce-te la mintea ta cea bună” (Fekete Vince), „Întotdeauna cred: din cauza altcuiva/ se lasă jos cerul/ se cocoşează asfaltul, sînt noduroşi copacii” (László Noémi), „Am căutat aventuri pe mare./ Acum, gol, mă scutur de apă şi mi-e bine” (Lövétei Lázár László), „Aşa e epoca, i se rupe” (Sántha Attila).
(apărut în Dilemateca)
Luminița Corneanu 