Home

narcotice

 

Reuşita majoră a lui Andrei Oişteanu în această carte este, cum spuneam la prima ediţie a ei, aceea de a fi realizat o adevărată istorie „narcotică” a literaturii române, în care scriitorii prezentaţi beneficiază de biografii rescrise din perspectiva relaţiei lor cu narcoticele, fie ele „alfionul” (opiumul), tutunul sau altele mai agresive şi mai dătătoare de adicţii periculoase, precum morfina. Aici, capitolul despre rolul nessului în viaţa lui Mircea Cărtărescu este unul care face deliciul cititorului. Dar nu numai din prisma experienţei scriitorilor este scrisă această istorie sui-generis a literaturii române, ci şi din perspectiva referirilor, directe sau oblice, la narcotice în operele literare. Andrei Oişteanu dovedeşte calităţi reale de critic literar într-un adevărat tur de forţă interpretativă care este capitolul despre Regele ciupercilor halucinogene şi şamana Enigel, unde propune o perspectivă inedită şi perfect pertinentă asupra poemului lui Ion Barbu deja clasicizat.

 
Narcotice în cultura română a devenit deja, în patru ani, bibliografie fundamentală pentru cine este interesat de literatura română. Cartea constituie, faţă de istoriile „clasice”, un soi de pol minus, în care slăbiciunile, consumul de stupefiante, „melanholia” scriitorilor sunt cercetate minuţios, într-o încercare de detabuizare şi, implicit, de corectare a imaginii pe care publicul o are în general despre breasla literară.

 

Articolul integral, aici:

http://www.romlit.ro/o_istorie_literar_alternativ

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s