Home

 

După cum știu aproape toți prietenii mei, mă scuzați, deci, că mă repet 🙂 , mă ocup de opera lui Leonid Dimov de prin 2003. În 2004 am început teza de doctorat pe care i-am dedicat-o și pe care am susținut-o în 2010, la Universitatea din Craiova, în fața unei comisii formate din Paul Cornea, Eugen Negrici, Marin Beșteliu și Gabriel Coșoveanu. Acum lucrez degrabă să predau editurii versiunea finală a cărții, care, pe câte se pare, va apărea în acest an.

După ce am terminat teza, am tot citit ce s-a publicat între timp despre Dimov. În urmă cu vreo două zile descopăr pe net că a mai susținut cineva, între timp – 2012 –, o teză despre Dimov, la Universitatea din Pitești.

teza litoiu

Dau să caut rezumatul, nada. Dacă-l găsiți dumneavoastră, vă rog să mi-l dați și mie. Eu am găsit doar o listă de titluri.

În fine, caut autoarea, pe nume Cristina Lițioiu Murărița, să văd ce a mai publicat, și găsesc un articol, Biografia mistificării cotidianului în poezia lui Leonid Dimov. Interesant, congruent cu părerile mele. Numai că, pe măsură ce citeam, descopeream că e foarte congruent cu părerile mele, atât de congruent că parcă-mi citeam teza…

Vă rog să urmăriți sublinierile.

După aceea, am să vă rog să găsiți un titlu pentru acest articol. Mă ajutați? 🙂

 

Leonid Dimov. Studiu monografic, doctorand: Luminița Corneanu, teză susținută public la data de 03. 06. 2010:

„În ciuda faimei de fantezist a lui Dimov, spaţiul predilect de desfăşurare a poemelor din Carte de vise nu este unul exotic, ci dimpotrivă, spaţiul familiar, domestic de multe ori, apropiat, la îndemână: numeroasele tipuri de interioare – bucătăria de internat (Vis cu institutoare), cofetăria (Vis cu bufon), localul de noapte (Vârcolacul şi Clotilda), podul (O întâlnire în pod), biserica (Realitate), frizeria (Vis cu frizerie), locanta (Vis cu deltă) – sunt la fel de uşor accesibile şi cotidiene ca şi spaţiile deschise în care îşi plasează Dimov „acţiunea” poemelor: strada/ mahalaua (Vis de mahala, O dimineaţă noroasă, Vis vesperal cu un vârf de cărămidă), pragul casei (Vis cu nuntă), piaţa gării (Vis cu leneş), terenul de tenis (Vis cu bufon).

În consecinţă, inventarul de obiecte care populează acest univers domestic este din acelaşi registru al banalului, pe care Dimov îl valorifică altfel decât Arghezi, fără seninătatea şi calmul „marelui Alpha” şi fără „viziunea [lui] gospodărească”, după cum se exprima Dimov într-un interviu. Într-un mod haotic şi dezarticulat, în poemele din Carte de vise se îngrămădesc cutii de carton, harbuji, bărci, căluşei, turtă-dulce, tigăi, chiftele, mărgele, jucării, bidoane de gaz, frontoane sparte, ţurţuri, abţibilduri, horbote, surcele, ceaune, perne, cisterne, cherestele, grămezi de pite, cofe, hârdaie, ciubere, troace, balcoane, burlane, faianţă, prăjituri, aluaturi, blănuri de nurci, sorcove, cimpoaie, prăjituri cu nucă, perdele, feţe de masă, velinţe, biciclete, dricuri, canistre de otravă, opaiţe, mingi şi rachete de tenis, coctailuri, cutii cu afumături, sifoane, flacoane borcănoase, batiste, fesuri, saboţi, cărămizi, ocarine de lut, diademe, guleraşe cu apret, iconiţe, tăvi cu colivă, lampioane, autobuze, macarale şi atâtea altele. Visele lui Dimov nu sunt, aşadar, evadări în spaţii îndepărtate, iar insolitul şi fabulosul vin din cu totul alte surse. Este vorba, în principal, de modul în care se plasează eul poetic în acest univers, de felul în care se raportează el la aceste elemente, de felul în care – cel mai adesea – intră în coliziune obiectele lumii poetice cu tendinţele oniric-fabulatorii ale personajelor ce o populează, de anomia acestei lumi, de fluiditatea ei.”

 

Biografia mistificării cotidianului în poezia lui Leonid Dimov de Cristina Lițioiu (Murărița), articol publicat în martie 2012: 

„ Apetenţa pentru insolit întră, însă, într-o contradicţie flagrantă cu arealul în care se desfăşoară acţiunea poemelor, spaţiu ce e mai degrabă un atlas domestic în care sunt cartografiate: cofetăria (Vis cu bufon), interioarele casei (Poemul odăilor), strada sau mahalaua (Tramvaiul 2, O dimineaţă noroasă, Vis cu mahala, Vis sezonier), frizeria (Vis cu frizerie), puntea unui vapor (Destin cu bile), bucătăria de internat (Vis cu institutoare), biserica (Realitate). Lexicul ce vizează acest spectru al dialecticii banalului se zugrăveşte parodic în termeni precum: faianţă, prăjituri cu fistic/nuci/ciocolată, grămezi de pite, striuri de clisă, roate caşcaval, pătlăgele, cataifuri, baclavale, rulade, pişcoturi, ciur, draperia de velur, aluaturi, tutngerie, hărdăul cu saramură, feţe de masă, perne, băligar, gamelă cu aburi, briceag, ciubere, tejghele, neveste mâniate, clăbuc, tăvi cu colivă, rufe,fierturi cu cimbru, crivăţ (pat), covată, batiste, autobuze, viaţa sexuală, clanţe, linguri, aşternut, vespasiana, living-room, hârjoană, mirodenii, plită, scârţ de care, cingătoare, livezi, saboţi, velinţe, jgheaburi, clinchet de cuţite şi linguri, maşina de gătit, tub de cauciuc, covată, ţâţe, berze, nagâţe, vânat, coşuri, bidoane, duşumeaua, solniţe, taxiuri, dantele, măruntaie, canistre de otravă, pahare cu absint, vinegrete, ferăstrău, foişoare, tăvi etc. Se manifestă astfel o dispoziţie laborioasă în întocmirea inventarului materiei ce umple spaţiul cotidian care mai apoi va fi scos din tiparele sale habituale şi redat unui fantastic halucinant. Oricât de fantezist ar fi discursul său Dimov rămâne un adept al percepţiei ordinarului cu o melancolie absconsă a lucrurilor simple, comune”.

De aici:

http://www.lsucb.ro/rst/wp-content/uploads/2011/11/Nr.3-Revista-RESEARCH-AND-SCIENCE-TODAY.pdf

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s