Home

urbancolia_1_fullsize

 

Dan Sociu, Urbancolia, colecția Ego. Proză, Editura Polirom, 2008

 

Pentru cei care cunosc blogul lui Dan Sociu, apariția romanului Urbancolia nu reprezintă o surpriză, el fiind anunțat de aproape doi ani. Mărturisesc că aveam o oarecare nedumerire în legătură cu modul în care se vor articula fragmentele de (auto)ficțiune publicate pe internet, care erau mai curînd disparate. Însă cartea este, s-o spunem de la bun început, o reușită remarcabilă, ba chiar, din mai multe puncte de vedere, un eveniment editorial: pentru că e prima carte de proză a unui poet care a cules până acum toți laurii pe care-i putea culege, pentru că propune o formulă romanescă insolită și pentru că este, în sfîrșit, un roman viabil estetic în care aspectele inavuabile, sordide ale sinelui (care în poezie și-au făcut de cap cîțiva ani buni sub numele de „mizerabilism”) sunt puse pe tapet cu hiper-realism și în termeni fruști, considerați de mulți ca fiind încă prea violenți pentru urechile cititorului român.

Romanul este construit sub forma unui lung e-mail adresat de naratorul-personaj, Dan Sociu, lui Pascal Bruckner, căruia-i povestește evenimente cu miză personală, dar și întîmplări la limita incredibilului, ai căror eroi sunt ofițerul american Derrin și iubita acestuia, poreclită Diriga. Elemente biografice cunoscute din viața lui Sociu (cel în carne și oase), precum originea botoșăneană, cariera literară marcată de volumele borcane bine legate, bani pentru încă o săptămînă și cîntece eXcesive ori relația cu Viviana Mușa, sunt amestecate într-un scenariu cu spioni americani, amoruri sălbatice prin cimitire, rețele internaționale de trafic de copii, conspirații planetare, de așa manieră încît numai cu greu se poate discerne biograficul de ficțiune, realul de imaginar. De altminteri, una dintre mizele centrale ale relației scriitor-cititor din această carte exact aici se află: în această joacă a autorului cu propriul ego real și/ sau literar, în felul în care viața își suge sevele din ficțiune, iar ficțiunea nu se sfiește să „fure” cît poate din viață. Scriitorul dă cu tifla oricărei încercări de separare netă a apelor: „despre viața mea nu se știa mare lucru, așa că delirul controlat din acele texte (cîntece eXcesive, n.m.) putea fi luat foarte ușor drept poezie autobiografică. Voiam asta. Voiam să se creadă că am o viață.”

Ce-i povestește, prin urmare, Dan lui Pascal? În primul rînd, începutul relației cu Viviana, prilejuită de o întâlnire la Iași cu el, „bărbatul parizian celebru”, se povestește pe sine, cu umor și auto-ironie, în detalii mergând până la fanteziile pentru masturbare și la frecvența acesteia, povestește despre relația lui cu Derrin și Diriga, care îl atrag în comerțul lor cu copii și îi dezvăluie secrete înfricoșătoare despre cine conduce cu adevărat lumea, își rememorează copilăria (în „…capitolul obligatoriu cu amintiri din comunism”). Dacă în volumele de poezie ale lui Sociu tonalitatea este de-a dreptul sumbră, aici scriitorul se arată un fin ironist, și nu doar prin felul în care își construiește cartea, de-a dreptul polemic cu ideea de „literatură”. De pildă, la un moment dat, Diriga îi mărturisește cît de serios se documentase înainte de a-l recruta: „ți-am citit până și cărțulia aia de poeme… mamă, ce greu mi-a fost să găsesc un exemplar, mai ușor a fost să-ți iau pe șestache un smoc de păr pentru ADN… ce puii mei e cu tirajele astea la cărți de poezie?”

Având ca substanță epică povestea cu spionii care controlează planeta și ca substanță subiectivă mărturiile către Pascal, romanul lui Dan Sociu este o construcție singulară în literatura noastră actuală. O alcătuire atît de avangardistă putea cu ușurință să fie o găselniță, în absența unui mare talent care s-o țină în frîu. Însă acest mare talent lui Dan Sociu nu-i lipsește.

 

Viața ca ficțiune, ficțiunea ca viață, în „Dilemateca”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s