Home

Bohumil-Hrabal-Trenuri-cu-prioritate

Bohumil Hrabal, Trenuri cu prioritate, traducere de Corneliu Barborică, Editura Art, 2012

Editura Art a lansat în 2012 o serie de autor Bohumil Hrabal, reeditînd pentru început o carte tradusă în 2001, dar publicată atunci la o editură mică din Nădlac şi avînd, prin urmare, o circulaţie extrem de redusă. Probabil că mult mai cunoscut decât nuvela Trenuri cu prioritate este în România filmul omonim al marelui regizor ceh Jiři Menzel, câştigător al Oscarului pentru cel mai bun film străin în anul 1969 (Closely watched trains, în engleză), şi al cărui co-scenarist, alături de Menzel, a fost însuşi Hrabal. (De altfel, prietenia dintre scriitor şi regizor a însemnat şi o colaborare pe viaţă, mărturie stînd numeroase scurtmetraje ale lui Menzel, dar şi recentul film L-am servit pe regele Angliei).

Trenuri cu prioritate este o relatare la persoana întîi din perspectiva tînărului Milos, un stagiar la căile ferate, în vârstă de 22 de ani. Sîntem în Cehia anului 1945, ţara este sub ocupaţie germană, cîte un avion nemţesc mai cade peste oraş, din ruinele caselor se mai vede cîte o mînă omenească, iar tînărul nostru erou tocmai a ieşit de la psihiatrie, în urma unei tentative de sinucidere. Imaginea de ansamblu se conturează însă lent, pe măsură ce îl însoţim pe Milos în expediţia pe bicicletă către epava unui avion nemţesc căzut, pe care însă nu îl mai găseşte acolo pentru că localnicii îl dezmembraseră şi-l furaseră bucată cu bucată în cîteva zeci de minute. Acesta este tonul relatării, în mare –  unul relaxat. Tragedia războiului nu e expusă ca atare, nu e nicăieri sub reflector, ea irumpe ici şi colo din cîte un detaliu care intră sub ochii lui Milos: chipurile galbene ale răniţilor din trenurile care trec prin gara unde lucrează, animalele chinuite din vagoane, lăsate fără hrană câte o săptămînă, atitudinea de stăpîni peste vieţile oamenilor pe care o au soldaţii nemţi. Nemţii sînt nişte nebuni periculoşi – concluzionează Milos după cîteva confruntări directe. „Şi eu sînt un pic nebun, dar pe spinarea mea, spre deosebire de nemţi, care sînt nebuni pe spinarea altora”, meditează el.

Evenimentul central al nuvelei, unul definitoriu pentru literatura lui Hrabal, s-a petrecut pe când Milos era în spital şi îl ştie deja tot ţinutul: într-o tură de noapte, colegul lui Milos, impiegatul Hubicka, un fel de Casanova al zonei, îi ştampilează fundul telegrafistei Zdenka, iar aceasta ajunge dimineaţa acasă aşa, ştampilată, spre oroarea şi disperarea mamei, care anunţă Gestapoul. Şedinţa în care Hubicka este anchetat pentru profanarea limbii germane şi a simbolurilor Reich-ului (căci ştampilele conţineau cuvinte nemţeşti şi acvila Reich-ului) este una antologică şi ilustrativă, în acelaşi timp, pentru felul lui Hrabal de a pune în contrast marea istorie cu firescul eroilor săi, a căror viaţă privată pare a se scurge perfect paralel cu drama colectivă, sau chiar în ciuda acesteia. Întrebată cum s-a petrecut şi dacă a fost ameninţată sau forţată, tînăra răspunde foarte natural că erau de serviciu, ea tocmai îşi făcuse unghiile şi se plictiseau – prin urmare, nici vorbă ca Hubicka să o fi ameninţat, s-a întins ea singură ca să vadă „ce se întîmplă.”

Un alt episod important este cel al întîlnirii lui Milos cu tiroleza Victoria Freie, căreia eroul îi mărturiseşte şi motivul pentru care îşi tăiase venele. Nu din cauza războiului, cum am fi fost tentaţi să credem pînă acum, ci pentru că, în urma primei experienţe erotice ratate, i se spusese că ar suferi de ejaculare precoce. Incitată de tînărul „debutant” din fața ei, Viktoria îi oferă lui Milos prima lui noapte de amor chiar acolo, în biroul şefului de gară, confirmîndu-i că este bărbatul care crezuse dintotdeauna că este și dîndu-i încredere pentru gestul eroic din finalul nuvelei.

Trenuri cu prioritate este o mică bijuterie literară, prin melanjul umor-dramatism și prin stilul adesea poetic, în fapt, inconfundabil al lui Hrabal – scriitor încă insuficient cunoscut la noi. Continuarea seriei de la Editura Art ar fi, din acest motiv, întru totul binevenită.

Publicat în „Dilemateca”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s