Home

Stigmatul cas

Chinghiz Aitmatov, Stigmatul Casandrei, Colecţia „Raftul Denisei”, Editura Humanitas Fiction, 2008, Traducere din rusă de Elena Abrudan

 

Crescut la marea şcoală a literaturii ruse, kirghizul Chinghiz Aitmatov a beneficiat de o faimă europeană încă de la primele apariţii editoriale, aflate, la acel moment, sub semnul realismului socialist: e aproape un loc comun, cînd se vorbeşte de Aitmatov, să spui că Louis Aragon aprecia nuvela Geamilia drept cea mai frumoasă poveste de dragoste din lume. Din ‘58, cînd apărea această nuvelă, pînă la moartea sa, în 2008, talentul copleşitor al lui Aitmatov a confirmat de numeroase ori, scriitorul devenind unul dintre marii autori de limbă rusă şi probabil unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii din ultimele decenii.

Marele scriitor s-a putut vedea, de altfel, de la început: deşi tributare, sub raport tematic, ideologiei sovietice a vremii, nuvelele de tinereţe ale lui Aitmatov au acel ceva care face dintr-un text o operă: privirea asupra lumii este pătrunzătoare, detaliile revelate – surprinzătoare, dacă nu de-a dreptul şocante, ştiinţa povestirii este la cote maxime, economia dintre spus şi nespus este perfect gestionată. Un spirit neliniştit, care vrea şi reuşeşte să pătrundă dincolo de lucruri, se află în spatele poveştilor de atunci şi de mai tîrziu ale scriitorului kirghiz. Observaţia este valabilă şi pentru marele roman, care i-a adus faima mondială, O zi mai lungă decît veacul – şi care a impus o familie de cuvinte: mancurt, a mancurtiza, mancurtizare – şi, iată, şi pentru cea mai recentă apariţie în limba română, Stigmatul Casandrei, roman publicat în original în 1995.

Pentru cititorul de literatură contemporană, obişnuit cu autoficţiunile franţuzeşti, cu amestecul de high şi pop culture din romanul postmodern american, cu temele minore şi mizele aşijderea, romanul lui Aitmatov ar putea părea scris într-alt secol, dacă n-ar fi problematica atît de actuală pe care-o pune în lumină. Cel care tulbură apele în Secretul Casandrei este un personaj aproape dostoievskian, nu întîmplător, un călugăr: dar nu unul obişnuit, ci un călugăr… cosmic. Ex-cosmonaut sovietic rămas, din proprie iniţiativă, singur în staţia orbitală cîndva internaţională, Filotei pune în faţa omenirii de sfîrşit de secol XX o problemă la fel de grea şi de insolvabilă precum aceea din faimosul episod al Marelui Inchizitor din Fraţii Karamazov, dar transpusă în termeni laici: dacă sfîrşitul omenirii ar fi iminent şi cineva ar veni şi ar spune oamenilor ce să facă pentru a împiedica asta, ce s-ar întîmpla? De altfel, Filotei chiar asta şi face: într-o scrisoare adresată Papei şi publicată în ziarul Tribune, călugărul trage un disperat semnal de alarmă, împărtăşind tuturor cercetările sale desfăşurate timp de decenii: răul acumulat de omenire în secole de războaie şi de crime şi-a pus amprenta asupra structurii noastre genetice. Embrionii umani, dotaţi în primele săptămîni de viaţă intrauterină cu un simţ premonitoriu, nu mai vor să se nască pentru a trăi în această lume. Mamele acestor embrioni au în frunte o pată roşiatică, iar ele sînt din ce în ce mai multe pe întreg pămîntul. Stigmatul Casandrei, cum numeşte Filotei această pată, nu este stigmatul mamelor, ci stigmatul omenirii însăşi, care e pusă în faţa propriei nimiciri.

Aceasta fiind premisa, cititorului îi sînt rezervate, pe parcursul a 250 de pagini, nu puţine surprize: o reacţie de reaspingere cvasi-unanimă şi furioasă a teoriei lui Filotei, întrebări fără răspuns, dileme insolvabile, înfruntarea dintre ştiinţă şi politică, dintre perspectiva extincţiei de mîine a omenirii şi cea a drepturilor de azi ale omului (respectiv ale femeii însărcinate), firul epic curgînd într-o manieră înspăimîntător de verosimilă. Finalul pesimist nu lasă loc de iluzii; doar de îngrijorare, pentru conştiinţele neadormite.

 

Publicat în „Dilemateca”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s