Home

Jurebie

 

Anton Jurebie, filaj. românia, file de poveste, Ed. Prier, Drobeta Turnu-Seevrin, 2004

 

(…) Anton Jurebie este structural un expresionist care mocnește în sine, e un vizionar care-și rumegă viziunile în recluziune; în poezia sa, eul care tinde natural spre expansiune se vede sufocat de pereți succesivi, dar își continuă zbuciumul sisific: “eu și sinele meu / spate către spate / cucerim sau pierdem / ne pasă dar nu ne predăm”, cântecul cosmic este o Antimioriță: “țara noastră de la margine de drum / cântau, / țara noastră de la margine de drum. / țara noastră de la drumul mare, / țara noastră de la drumul mare, / se auzea un plânset de peste văi.”

Lipsa de speranță, sentimentul infernului perpetuu sunt legate de un topos precis, iar denumirea lor lirică este vinerea de mehedinți: “aici, vinerea nu se termină / niciodată./ apele au putrezit / noroi și mlaștini s-au făcut. / de aici se pleacă. aici nu se vine. / un roi de muște / se ține după ei de la sat la oraș. / în locul acesta anii / sunt mai scurți iar anotimpurile / se fură unul pe altul. /(…) aici e lacul și puțul. / e pe aproape un arhipelag / și n-ai decât să pășești / de pe o disperare pe alta, / sat pe sat nu se iubește. / vinerea pătimirilor nu se termină niciodată./ te sperie casele cu cenuși la ferestre. / de acolo îți vorbesc, / din spatele geamurilor.”  (…)

 

Publicat în “Ramuri”, 2005

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s