Home

spiritus-ismail-kadare

Ismail Kadare, Spiritus, Editura Humanitas Fiction, Bucureşti, 2012

În Spiritus, Kadare spune o poveste contemporană (în sens larg), pe care o învăluie în aura de legendă şi mister ce îl defineşte ca scriitor. Ca în multe alte cărţi ale sale, acţiunea din Spiritus se petrece în Albania. De această dată, este vorba de Albania comunistă, condusă de un dictator aproape nebun de atâta putere, aşa cum Enver Hoxha a fost, deşi personajul lui Kadare, niciodată numit, nu se identifică cu acesta.

            În prim-planul textului, plasat în zilele noastre, mai exact, după căderea comunismului în Albania, cititorul însoţeşte un grup de jurnalişti străini anume veniţi pentru a găsi o poveste extraordinară din vremea unei dictaturi care oripilase întreaga lume. Şi o vor găsi curând. Securitatea albaneză, spun câţiva locuitori ai unui orăşel de provincie, reuşise să captureze un spirit, spiritul unui albanez mort. Mai întâi, afirmaţia generează nedumerire. Un spirit captiv, poate ca un prizonier într-o cuşcă? Vizitatorii pornesc în elucidarea misterului cercetând mai întâi dosarul „cauzei”.

            Şi aşa intrăm în planul secund al poveştii şi ajungem să cunoaştem viaţa din micul oraş de provincie, în care punerea în scenă şi apoi interzicerea unei piese de teatru sunt evenimente cruciale pentru comunitate şi chiar pentru viaţa intimă a locuitorilor. Instanţa supremă care decide susţinerea spectacolului sau interzicerea este Securitatea. Iar Securitatea vrea să servească fidel dictatorul bolnav care îi e stăpân şi doar asta o face, din când în când, să fie pentru puţin timp generoasă. S-a permis să se joace spectacolul aşteptat de oameni cu sufletul la gură? E doar pentru că Securitatea avea nevoie de un loc şi-un răgaz să le planteze microfoane în paltoanele cât mai multor locuitori din oraş, aşa cum voia marele stăpân, care, aproape orb, îşi propusese să aibă cât mai multe “urechi”. S-a dat chiar căldură în sala teatrului, de obicei îngheţată? E pentru că nimeni nu trebuia să aibă pretext să protesteze faţă de lăsarea hainelor la garderobă, de-acum obligatorie. Oamenii sunt nişte biete marionete într-un sinistru joc de păpuşi, iar sforile cu care sunt acţionaţi nu sunt decât rareori vizibile.

            Într-o astfel de atmosferă, întâlnirile secrete în case particulare pentru şedinţe de spiritism sunt pură nebunie. Totuşi, oamenii sunt dispuşi să îşi asume riscurile ce decurg din încălcarea “regulilor” pentru că, în secret, mai toţi îşi oferă micile libertăţi personale precum relaţii extraconjugale, cârtirea contra „organelor”, ori, iată, invocarea spiritelor. Inginerul Shpend Guraziu, pesonajul principal al romanului lui Kadare, membru şi el al unui grup de spiritişti, este îndrăgostit de actriţa principală din unica piesă care se joacă în oraş (Pescăruşul de Cehov, mai mult interzisă, deşi nici securiştii nu ştiu precis pentru ce) şi persoana importantă care ar urma să primească o delegaţie de francezi – prilej cu care este însărcinat de prieteni să-i întrebe pe aceştia: când va interveni Occidentul în Albania? În haina lui Shpend se află infernalul microfon ce-l va însoţi şi-n mormânt şi a cărui căutare va pune pe jar securiştii care nu vor ezita să-l dezgroape pentru a-l recupera. Aceasta este însă o barieră a cărei trecere îi va costa pe securişti, chair dacă nu imediat. În universul romanesc al lui Kadare, consecinţele acţiunilor se fac simţite în moduri nebănuite, iar spiritele sunt răzbunate de forţe nevăzute. În ultima parte a romanului, intitulată “De profundis”, îl întâlnim pe şeful securităţii, Arian Vogli, ajuns el însuşi în malaxorul maşinăriei, într-o atmosferă de coşmar kafkian ce dă măsura de scriitor a lui Kadare.

            Prin acest roman istoric cu intrigă poliţistă, Kadare a găsit un mod inedit de a vorbi despre dictatură, dar şi despre responsabilitatea asupra faptelor, care – ne sugerează scriitorul – este totdeauna individuală.

Apărut în “Dilemateca”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s