Home

Muller

 

Herta Müller, Leagănul respiraţiei, Ed. Humanitas, 2010

 

Chiar mai mult decât romanele anterioare ale Hertei Müller, Leagănul respiraţiei descrie, cu lirism si precizie în acelasi timp, „universul celor deposedaţi” la care făcea referire comitetul Nobel în motivaţia decernării prestigiosului premiu.

Lirismul este însă unul negru, căci autoarea alcătuieşte acest roman din veritabile poeme ale lagărului, inspirate de cele mai banale şi nepoetice elemente ce compuneau acest spaţiu odios. Este suficient să urmărim titlurile capitolelor: Loboda, Ciment, Batista şi şoarecii, Lopata de inimă, Rachiu de huilă, Zece ruble, Calupuri de zgură, Despre Îngerul foamei, Omul de cartofi, Despre plictiseli, Despre fericirea lagărului, Fundamentale ca tăcerea.

Este cu totul neaşteptat pentru noi ca un scriitor să dedice câteva pagini tocmai cimentului, acest banal praf cenuşiu care unui om cu o existenţă normală nu-i pune nicio problemă, însă, pentru un deţinut din lagăr, cimentul, care e aşa uşor de luat de vânt, care se umezeşte aşa uşor şi apoi nu mai e bun, care se iroseşte când sacii de hârtie, prea subţiri, se rup, cimentul, tocmai el, e esenţial: fără el, nu faci norma, fără normă, nu mănânci, iar Îngerul foamei nu iartă. Pentru eroul romanului, deţinut într-un lagăr rusesc niciodată numit, versatilul ciment ajunge o obsesie, devine însăşi materia mundi: „M-am îmbolnăvit de ciment. Săptămâni în şir am văzut pretutindeni numai ciment: cerul limpede era din ciment netezit, cerul înnorat, plin de grămezi de ciment. Ploaia slobozea din cer şnururi de ciment din cer pe pământ. Blidul meu de tinichea cu picăţele gri era din ciment. Câinii de pază aveau blana de ciment, la fel ca şi şobolanii scotocind în spatele cantinei prin gunoaiele de la bucătărie.” Autoarea ne ajută, pagină cu pagină, să pătrundem în acest univers straniu, în care toate aspectele vieţii, aşa cum o ştim noi, au semnificaţii şi valori diferite, adesea cu semn schimbat, decât ce trăieşte un om în vremuri normale.

Acest roman, care iniţial fusese proiectat a fi scris împreună cu poetul Oskar Pastior, se bazează pe convorbirile consemnate ale celor doi scriitori, rămase în caietele păstrate de Herta Müller după moartea lui Pastior în 2006. Faptele ce alcătuiesc materia epică a volumului sunt reale, ele reprezintă viaţa trăită de poetul german de origine română în anii de după 1945, când, împreună cu alţi etnici germani, a fost deportat la doar 17 ani pentru nicio altă vină decât că „ai lui” , nemţii adică, duseseră un război împotriva Rusiei. Acurateţea istorică a relatării este una perfect verificabilă: felul în care se făceau arestările şi în care erau transportaţi deportaţii, viaţa din lagăr, tratamentul inuman, apoi îmbunătăţirea surprinzătoare a condiţiilor de viaţă în ultima parte a detenţiei, îmbrăcămintea, hrana, până la felul în care se murea, toate apar în Leagănul respiraţiei întocmai cum le-a descris şi americanca Anne Applebaum în monumentala GULAG. A History of the Soviet Camps, carte câştigătoare a premiului Pulitzer din 2004. Peste faptele reale însă se aşază arta literară a Hertei Müller. Detalii intime ale vieţii lui Pastior sunt preluate şi puse în poveste de scriitoare în aşa fel, încât ele sunt transformate în veritabile simboluri literare. (…)

 

Integral, aici: http://www.romlit.ro/din_lagar

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s