Home

deadline

 

Adina Rosetti, Deadline, Ed. Curtea veche, 2010

 

(…) Mediul în care evoluează mare parte dintre eroii din Deadline este acela corporatist, în care oamenii, tineri cei mai mulţi, muncesc ore nenumărate pentru un salariu în euro, o maşină scumpă şi teambuildinguri în locuri frumoase, dar un mediu în care cei mai mulţi îşi pierd identitatea; norocoşii, căci unii, ca eroina noastră, îşi pierd chiar viaţa. Dacă aţi recunoscut povestea, da, aşa este: Adina Rosetti s-a inspirat din povestea tinerei decedate în urmă cu câţiva ani, în Bucureşti, de prea multă muncă. Cealaltă poveste reală absorbită în carte este cea a artistului homeless, care îşi adună toată comoara artistică – despre care abia la bătrâneţe află că este o comoară – în ghena unde locuieşte (personajul real este de-acum celebrul Ion Bărlădeanu). Acestea sunt cele două puncte opuse ale lumii noastre din care autoarea priveşte realitatea: înălţimea clădirilor de sticlă corporatiste, de unde cerul şi iarba nu se văd niciodată, şi ghena mizeră a lui nea Zaim, care însă ştie să privească spre cer.
Romanul este populat cu o mulţime de personaje ale căror existenţe constituie şi ele, ca nişte piese de puzzle, fragmente din realitate. Una dintre vocile narative ale romanului îi aparţine lui Augustin Dună, şeful Mirunei, cel care o dusese la spital în ziua dinaintea morţii ei, dar şi cel care îi refuzase un concediu de odihnă; cuprins de remuşcări, acesta îi „povesteşte” întâmplarea în gând fostei soţii, care îl părăsise de curând, nemaisuportând veşnica amânare a vieţii trăite cu adevărat, dar căreia el îi găsea justificare: mai strângem din dinţi doi-trei ani, după aceea o să ne permitem orice. O altă voce narativă este a blogerului skydancer, alintat Pupucă de mama sa: băiatul timid şi mototol (alintul mamei spune tot), dependent de calculator şi fără prietenă este, în spaţiul virtual, un adevărat cavaler al dreptăţii, care vrea să declanşeze o „revoluţie anticorporatistă” în semn de protest pentru moartea Mirunei – doar că „revoluţia” se va potoli după două-trei proteste a nu mai mult de o sută de inşi în faţa clădirii unde lucrase eroina. Şedinţa corporatistă în care se decide atitudinea de adoptat în faţa presei în urma tragicului eveniment, ca şi discuţiile nesfârşite dintre cele trei surori – mama şi mătuşile Mirunei, femei care trăiseră toată viaţa în provincie – , sunt scene remarcabile şi dovada unei desăvârşite stăpâniri a mijloacelor artistice ale prozei. (…)

 

Integral: http://www.romlit.ro/o_poveste_a_zilelor_noastre

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s