Home

cartea_soaptelor

Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor, Editura Polirom, colecția „Fiction Ltd”, 2009

 

Varujan Vosganian cu siguranță a luat aminte la bătrînii lui armeni: el știe, precum cofetarii de altădată, să învelească o poveste tragică într-un strat dulce – amintirile din propria-i copilărie –, el așteaptă, precum bunicii care trebuiau să învîrtă de o mie de ori mînerul rîșniței pentru a obține o cafea bine măcinată, să vină vremea potrivită pentru a spune istoriile de nespus ale neamului armenesc. O carte extraordinară este această Carte a șoaptelor, în același timp autobiografie, biografie a bunicului Garabet, istorie a neamului armenesc și istorie a secolului al douăzecilea, literatură și istorie deopotrivă, cu personaje și întîmplări reale, dar nu mai puțin învăluite de o aură de legendă decît dacă ar fi fost desprinse din cine știe ce cîntece vechi despre suferință, supraviețuire, răbunare, viață și moarte.

Venind din lumea aflată sub reflectoare a politicii, Vosganian aduce în literatura noastră carte care n-ar fi fost o mai mică surpriză nici dacă aparținea unuia dintre scriitorii consacrați. Povestitor desăvîrșit, cu o scriitură ce tinde prin stilizarea atentă spre aceea a lui Ștefan Agopian, autorul reușește o construcție epică solidă, perfect ținută în frîu, chiar dacă șerpuiește lent odată cu meandrele memoriei, o poveste populată de personaje perfect conturate, fiecare dintre acestea avînd povestea sa de neuitat. Cu toate că este o piesă literară remarcabilă, Cartea șoaptelor este însă o carte atît de tragică în esența ei, că aproape ți-e rușine să vorbești despre ea în termeni literari. Istoria pogromului armenilor, începînd în Imperiul Otoman la sfîrșitul secolului al XIX-lea și continuînd pînă în 1925, este reconstituită în detalii precise, faptice, cu locuri, nume și date, acolo unde se poate, și cu imaginație și empatie acolo unde faptele nu mai pot fi verificate. Întîmplări atît de inumane, de imposibil de imaginat, că-ți taie respirația și te obligă să întrerupi lectura, sunt spuse pe un ton cumpănit, fără patetism, fără lungiri inutile, devenind astfel mai percutante și mai memorabile decît dacă s-ar fi scris cîte un roman despre fiecare dintre ele.

Cartea începe cu amintirile luminoase din copilăria autorului, pline de aroma dulciurilor armenești, de muzica Simfoniei a IX-a de Beethoven, îndelung exersată de orchestra de țigani școlită de bunicul Garabet, de vraja prăvăliilor cu marfă, dar mai ales pline de șoapte, unica modalitate de a comunica a bătrînilor armeni, deprinși de mici, de nevoie, să fie precauți cu cei din jur. Încet-încet, perspectiva se lărgește și întră în cadrul povestirii imaginea unei Românii sărăcite și umilite, din anii 50, cînd partizanii stăteau ascunși în munți și oamenii încă mai așteptau americanii, apoi aflăm povestea bunicilor și a rudelor supraviețuitoare ale atrocităților progromului, pentru ca ultimele două sute de pagini să fie rezervate reconstituirii drumului către moarte al convoaielor de deportați, obligați să meargă pe jos sute de kilometri, luni întregi, pînă în deșertul unde îi aștepta sfîrșitul. Atrocitățile la care au fost supuși cei un milion și jumătate de armeni goniți din casele lor și purtați din loc în loc, fără altă hrană decît cîte o bucată de pîine aruncată în noroi, fără alte haine decît cele cu care erau îmbrăcați la plecare, sunt relatate pe îndelete, cu minuție și răbdare, cu conștiința împlinirii unei datorii față de propriul neam și față de adevăr.

Cel care ar vedea care ar vedea cartea într-o librărie și ar trece pe lîngă ea cu gîndul că e „opera” altui politician care se crede scriitor, nu s-ar putea înșela mai mult; și asta nu pentru că așa au zis Manolescu, Negrici, Agopian și Breban. Cartea șoaptelor e un roman care ar putea umple de invidie orice scriitor, un roman care are șansa, în fine, să facă acea carieră internațională pe care lumea literară românească o așteaptă cu sufletul la gură.

În șoaptă, în „Dilemateca”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s